Mi-e dor de o lume mai buna....

Sunt un om simplu,normal...cred, din toate punctele de vedere,si vreau sa va arat o particica din sufletul meu,cuvintele si melodiile care-mi bucura zilele si imi alinta uneori zbuciumul sufletesc! Nu am sa va vorbesc despre fericirea mea;daca exista dureri care nu se tradeaza niciodata si care invaluiesc sufletul ca un lintoliu,exista de asemenea bucurii care raman ingropate in inima omului fiindca nici un glas pamantesc n-ar fi in stare sa le exprime! Sunt sigur ca am o sumedenie de cusururi;dar ca toata lumea -nu le vad! Nu stiu daca am calitati sau virtuti.....daca fac bine il fac fiindca asa mi se pare ca-i drept. Daca fac rau il fac fiindca nu-mi dau seama! Multumesc cerului si pentru bucuriile dar si pentru durerile pe care mi le-a dat...m-au intarit......durerea este creuzetul de unde dragostea iese mai pura,mai puternica...E o fericire sa fi iubit.E una si mai mare sa iubesti.Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului,mai tare decat soarta;mai tare decat moartea......a trai e o fericire!

..........................................................................................................

O mare parte a vietii nu facem nimic si destul de mult din rest facem ceea ce nu ar trebui sa facem!Traim uneori fara nici o tinta in viata,trecem prin lume ca niste fire de paie pe fata unui rau;nu mergem noi,ci ne duce curentul...Viata noastra actuala este vesela si trista,ea intalneste doua sentimente contradictorii-regretul zilei de ieri si speranta zilei de maine!Numai cine stie cu adevarat sa-si pretuiasca viata,va stii cum s-o traiasca! Daca uneori ne surprindem pleoapele scaldate in lacrimi este pentru ca in marile fericiri trebuie sa existe lacrimi...in marile nenorociri nu sunt...Prea mult a plouat cu incertitudini in viata mea si speranta unor zile mai senine ma imbatraneste cu fiece zi! Mi-e dor de liniste..mi-e dor de uitare..mi-e dor de IUBIRE! Viata este o intamplare? Viata este o cautare.... A gasi ce cautai este o intamplare fericita? A gasi ce cautai nu este o intamplare fericita ci una trista! Omul cand gaseste ceva se plictiseste prea repede de acel ceva si nu mai este om! Eu sunt un cantec ce nu mai crede in cuvinte dar totusi le asculta incercand sa-si continue viata paradisiaca a viselor! Ma tradeaza zilele ce fug spre vesnicie,iar eu ma gandesc ca uneori doua suflete se intalnesc cum s-ar intalni doua flori in adierea vantului...se ating putin si se despart!Cine stie daca se vor mai intalnii la o noua adiere de vant sau poate niciodata....



Ma durea iubirea pe care o condamnasem la singuratate

Mi-a fost teama ca nu cumva,scutul de cactusi

in care-mi inchisesem sufletul sa infloreasca....

Dar spinii.....n-au mai putut sa indure

povara de dragoste cu care i-a condamnat celalalt suflet

si,blestematii-au inflorit!

Acum nu ma mai doare iubirea pe care am condamnat-o la singuratate

Acum o urasc din toata puterea fostilor mei spini si o condamn la nemurire........







sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Daca nu ai fi plecat....



Iti simt lipsa mai mult ca niciodata
Si nu stiu ce sa fac...
Ma trezesc si imi amintesc de tine in zori,
Ma mai asteapta inca o zi in care sa traiesc fara tine....
Oglinda nu ma minte, cand ma arata atat de diferit...
Am nevoie de tine....,.
Lume trece, trece, mereu la fel....
Ritmul vietii mi se pare nedrept,
Era asa diferit cand erai cu mine.....
REF:
Nu exista nimic mai greu decat sa traiesc fara tine....
Suferind in speranta ca te voi vedea venind
Interiorul meu intreaba de tine,
Iar eu nu stiu unde esti....
Daca nu ai fi plecat as fi fost atat de fericit....
Nu exista nimic mai greu decat sa traiesc fara tine....
Suferind in speranta ca te voi vedea venind
Interiorul meu intreaba de tine,
Iar eu nu stiu unde esti....
Daca nu ai fi plecat as fi fost atat de fericit....
Lume trece, trece, mereu la fel....
Ritmul vietii mi se pare nedrept,
Era asa diferit cand erai cu mine.....
REF:
Nu exista nimic mai greu decat sa traiesc fara tine....
Suferind in speranta ca te voi vedea venind
Interiorul meu intreaba de tine,
Iar eu nu stiu unde esti....
Daca nu ai fi plecat as fi fost atat de fericit....
Nu exista nimic mai greu decat sa traiesc fara tine....

marți, 26 ianuarie 2010

Imi pare asa ciudat....

Îmi pare aşa ciudat
C-avem atâta vreme pentru ură,
Când viaţa nu-i decât o picătură
Între acest moment şi celălalt.

Şi-mi pare trist şi de neînteles,
Că nu culegem flori, că nu iubim,
Că nu privim la cer mai des
Noi, care atât de repede murim.

Opreşte-te o clipă dragul meu,
Din goana ta nebună
Şi uite-te în jurul tău,
Să vezi că viaţa poate fi mai bună.

Să ştii că vreme multă n-ai,
În astă lume să trăieşti
Şi vei lăsa în urmă tot ce ai;
Aşa că-nvaţă să iubeşti.

duminică, 24 ianuarie 2010

Imi lipsesti.......

Imi esti in toate gandurile
In toate atingerile
In toate sentimentele
In toate clipele
Imi esti dar...imi lipsesti
Si imi este dor si dorul de tine doare. Si trec zilele incet si greoi si pun totul pe seama inceputului de an. Asa este mereu la inceput, totul se misca cu incetinitorul ca apoi, pe parcurs ce zilele trec, totul sa ia amploare si sa aseze normal si firesc acolo unde trebuie.
As fi vrut ca acest inceput sa fie altfel...as fi vrut...
Dar nu este...poate ca asa a fost sa fie.
Stii...de multe ori putem face sa se intample ceva...dar de cele mai multe ori nu facem...si traim ceea ce nu ni se cuvine, traim viata altcuiva si facem lucruri in locul altora.
Pentru ca suntem oameni. Si oamenii nu stiu cum sa faca sa le fie bine. Pentru ca oamenii se simt mai tot timpul impartiti intre dragoste si ratiune.
Si pana la urma...este bine si asa.
Ce am face daca ne-am pierde cu totii capul?
Am umbla toti nauci prin viata si nimeni nu ar mai fi la locul lui.
Cateodata te invidiez pentru ratiunea afisata.
Stiu ce este in sufletul tau...adica, stiu exact ceea ce ma lasi sa simt. Si te invidiez. Ca poti trai asa.
Rupta in doua.
Impartita intre dragoste si ratiune.
Dar...esti femeie. Si asta este scuza perfecta pentru tine.
Si vocea ta a ramas aceeasi.
Si dorul din cuvintele tale.
Si tacerile tale sunt la fel.
Si tu esti aceeasi.
Pentru moment.
Si nu ai sa te schimbi.
pentru ca nu poti fara mine.
Pentru ca nici eu nu pot fara tine.
Mai avem putin.
Si totul va fi iarasi asa cum a mai fost.
Dar...va fi altfel...ne-am lipsit mult...si ti-am simtit tristetea din voce...si bucuria...si dragostea...vorbeai tu? sau eu?...
iarasi ma incearca acelasi sentiment...iarasi nu mai stiu de unde vin cuvintele...si nici nu stiu care inima batea mai tare...a ta? a mea?
dar...ce mai conteaza?


Nu, nu ai cum....ar insemna sa poti cuprinde in ganduri infinitul !

vineri, 22 ianuarie 2010

Viata este un privilegiu al oamenilor mediocrii.....

Faptul ca exist eu dovedeste ca lumea n-are nici un sens.Caci in ce fel pot gasi un sens in framantarile unui om,infinit dramatic si nefericit,pentru care totul se reduce in ultima instanta la neant si pentru care legea acestei lumi este suferinta?Bestialitatea vietii m-a calcat si m-a apasat,mi-a taiat aripile in plin zbor,si mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul.Tot zelul meu exagerat si toata pasiunea nebuna si paradoxala pe care am pus-o pentru a devenii un individ stralucitor,toata vraja demonica pe care am consumat-o pentru a imbraca o aureola viitoare si intreg elanul pe care l-am risipit pentru renasterea organica sau o aurora launtrica s-au dovedit mai slabe decat bestialitatea si irationalitatea acestei lumi care a varsat in mine toate rezervele ei de negativitate si otrava.

Din "Pe culmile disperarii"de Emil
Cioran

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Daca tu ai disparea...

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee !

Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.

Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…

De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumï !

Adrian Paunescu

joi, 14 ianuarie 2010

SINGUR........

.....Singur,uneori sunt atat de singur incat imi culc fruntea pe propriul meu umar!Sunt un om care uneori poate sa nu fie altceva decat o stare de exterioritate!Fiindu-mi prezent mie insumi stau si ma intreb de ce imi MOR adeseori?Sa nu cumva sa uit...un poet francez afirma ca spiritul uman este absurd prin ceea ce cauta,dar sublim prin ceea ce gaseste!Cum sa numesc asta?Paloarea gandului definitiv?Da...omul din zilele noastre si-a luat aproape toate precautiile contra sublimului!
Sunt oameni-si nu putini-care se gandesc ca frica ar fi supremul rafinament al existentei!Este adica o existenta corectata.....
Autobiografia noastra este o continua plangere dupa biografiile celor care am fi vrut sa FIM!
E atata liniste in jur incat totul mi se pare de-o absurditate construita,fiecare silaba fiind un spatiu al intrebarii...o zona in care iti poti intoarce oricand cugetul spre intristare.Ciudat......pentru arbori,iarna e un soi de tragedie calma!A nu crede pe nimeni,a nu iubi pe nimeni...ce dar imens!Dar se poate asa ceva?
Singura voluptate secreta a melancoliei este mediocritatea-ne vom duce sa cantam,sa murim,numai ca trebuie sa recunosc:nu-mi plac oamenii care se aduna dupa rezonanta afectiva a suspinelor lor!