Mi-e dor de starea imposibila si dureroasa de-a fi indragostit, mi-e dor de nerabdarea cu care astepti in statie uitandu-te la ceas, de stopul respiratiei cand doar crezi ca o zaresti, de golul din stomac si tremurul necontrolabil cand o privesti venind spre tine, de dorinta de a ramane lipit la pieptul ei, inhalandu-i parfumul, mi-e dor de nelinistea cu care astepti urmatorul sarut, si urmatorul, si urmatorul… Mi-e dor de frica de a o atinge si dorinta in acelasi timp… Mi-e dor de privirea care-mi spune ca sunt cel mai important, de oftatul usor si declaratia stangace care iti pune lacrimi in ochi, de mana ridicata pana la buze si umpluta cu un sarut in palma, de pasiune si promisiuni… Mi-e dor de dorul de a o revedea si auzi, mi-e dor de fraze incepute in acelasi timp, de zambete frumoase si te iubesc-uri sincere…
Mi-e dor de cineva care sa-mi inspire toate astea… e ca si cum mi-ar fi dor de vremea cand eram la liceu… adica mi-e dor degeaba, sau mi-e dor si-atat.
