IGNORAM PE CEI CARE NE ADORA SI ADORAM PE CEI CARE NE IGNORA....RANIM PE CEI CARE NE IUBESC SI IUBIM PE CEI CARE NE RANESC...DAR MAI TOT TIMPUL PLINGEM DUPA CEI CARE NU NE MERITA IUBIREA...STIMA SI ....INIMA,PE CARE REUSESC SA NE-O FRINGA ...CU ATATA USURINTA..."
marți, 20 iulie 2010
vineri, 9 iulie 2010
Despre mine......de Virgil Carianopol
N-am dorit nimic întotdeauna
N-am cerut chiar de-aveam drept să cer,
N-am râvnit decât un strop de lună
Din lumina toată de pe cer.
N-am lovit zbătându-mă, vreodată,
Să-mi fac loc spre glorie-alergând,
N-am călcat pe visuri niciodată
Ca s-ajung în slavă mai curând.
N-am împins pe nimeni la o parte,
N-am voit împiedicând să sui.
Să-mi rămână visul mai aproape,
M-am zidit la temelia lui.
Am trecut prin toate ca oricare,
Am iertat pe cei ce m-au lovit,
Am cântat, că fără cântul-soare
Până azi de mult aş fi murit.
N-am cerut chiar de-aveam drept să cer,
N-am râvnit decât un strop de lună
Din lumina toată de pe cer.
N-am lovit zbătându-mă, vreodată,
Să-mi fac loc spre glorie-alergând,
N-am călcat pe visuri niciodată
Ca s-ajung în slavă mai curând.
N-am împins pe nimeni la o parte,
N-am voit împiedicând să sui.
Să-mi rămână visul mai aproape,
M-am zidit la temelia lui.
Am trecut prin toate ca oricare,
Am iertat pe cei ce m-au lovit,
Am cântat, că fără cântul-soare
Până azi de mult aş fi murit.
Contraste...
Sunt bucurii care-ntristeaza,
Sunt întristari ce fericesc,
Sunt zile fara de lumina
Si nopti adânci ce stralucesc.
Sunt adevaruri ce doboara
Si sunt minciuni care ridica,
Sunt împarati, atotputernici
Ce însa tremura de frica.
Sunt vieti ce-au stralucit în viata,
Dar când s-au stins parca n-au fost,
Palate care nu pot tine
Cât o cocioaba adapost.
Sunt oameni albi pe dinafara,
Dar negri în adâncul lor
Si negri în afara, negri,
Da-n ei de-un alb stralucitor.
Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea,
Dar si amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptati care îndreapta,
Dreptati care nedreptatesc.
Sunt multe contradictii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinti ce-aduc lumina
Si fericiri nefericiri!...
Virgil Carianopol..
Sunt întristari ce fericesc,
Sunt zile fara de lumina
Si nopti adânci ce stralucesc.
Sunt adevaruri ce doboara
Si sunt minciuni care ridica,
Sunt împarati, atotputernici
Ce însa tremura de frica.
Sunt vieti ce-au stralucit în viata,
Dar când s-au stins parca n-au fost,
Palate care nu pot tine
Cât o cocioaba adapost.
Sunt oameni albi pe dinafara,
Dar negri în adâncul lor
Si negri în afara, negri,
Da-n ei de-un alb stralucitor.
Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea,
Dar si amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptati care îndreapta,
Dreptati care nedreptatesc.
Sunt multe contradictii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinti ce-aduc lumina
Si fericiri nefericiri!...
Virgil Carianopol..
vineri, 2 iulie 2010
Niciodata uitarea....
Intre noi sunt zapezi si nisipuri.
Maine, poate pustiuri, oceane.
Niciodata uitarea.
Sub icoana ta imi incep ziua.
Aripa mea creste din umarul tau.
M-au inchinat marii, aprig si pur,
Sa fiu si sa nu fiu invins.
Intre noi sunt zapezi si nisipuri.
Maine, poate cerul cazut.
Dar bucuria de-a traversa noaptea,
Sa-ti ies inainte pe celalalt tarm,
Unde niciodata uitarea ...
Asculta mai multe audio Diverse
Maine, poate pustiuri, oceane.
Niciodata uitarea.
Sub icoana ta imi incep ziua.
Aripa mea creste din umarul tau.
M-au inchinat marii, aprig si pur,
Sa fiu si sa nu fiu invins.
Intre noi sunt zapezi si nisipuri.
Maine, poate cerul cazut.
Dar bucuria de-a traversa noaptea,
Sa-ti ies inainte pe celalalt tarm,
Unde niciodata uitarea ...
Asculta mai multe audio Diverse