
Te caut prin gandurile desfrunzite intr-una si ma dor drumurile pe care ai trecut.Se insereaza in mine,te caut si nu te gasesc.Niciodata n-am fost mai singur,niciodata dorul meu n-a fost mai dureros si mai pur in nelinistea lunii-si nici o speranta in intuneric sa vad steaua sub care veneai.Am rugat plopii sa vegheze fara odihna ascultand vantul trimis pe urmele tale.Dar nici un anotimp nu te-a intalnit,nici pasarile nu-ti vazusera zborul....
N-am sa-ti vorbesc de fericirea mea;daca exista dureri care nu se tradeaza niciodata si care invaluiesc sufletul ca un lintoliu,exista de asemenea bucurii care raman ingropate in inima omului,fiindca nici un glas pamantesc n-ar fi in stare sa le exprime..
Sunt rani pe care nu trebuie sa le redeschizi,sunt amintiri care povestite isi pierd puritatea!
Vai!Ce poate sa inteleaga din fericire,sufletul care n-a suferit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu