SINGUR........

.....Singur,uneori sunt atat de singur incat imi culc fruntea pe propriul meu umar!Sunt un om care uneori poate sa nu fie altceva decat o stare de exterioritate!Fiindu-mi prezent mie insumi stau si ma intreb de ce imi MOR adeseori?Sa nu cumva sa uit...un poet francez afirma ca spiritul uman este absurd prin ceea ce cauta,dar sublim prin ceea ce gaseste!Cum sa numesc asta?Paloarea gandului definitiv?Da...omul din zilele noastre si-a luat aproape toate precautiile contra sublimului!
Sunt oameni-si nu putini-care se gandesc ca frica ar fi supremul rafinament al existentei!Este adica o existenta corectata.....
Autobiografia noastra este o continua plangere dupa biografiile celor care am fi vrut sa FIM!
E atata liniste in jur incat totul mi se pare de-o absurditate construita,fiecare silaba fiind un spatiu al intrebarii...o zona in care iti poti intoarce oricand cugetul spre intristare.Ciudat......pentru arbori,iarna e un soi de tragedie calma!A nu crede pe nimeni,a nu iubi pe nimeni...ce dar imens!Dar se poate asa ceva?
Singura voluptate secreta a melancoliei este mediocritatea-ne vom duce sa cantam,sa murim,numai ca trebuie sa recunosc:nu-mi plac oamenii care se aduna dupa rezonanta afectiva a suspinelor lor!