Te mai simt aproape,pleoapele ma dor,
bratele-mi te cata in aceasta lume,
purtam masti de ceara si un fals decor
sa-l avem drept spada,sa-l avem ca nume.
Te mai stiu in preajma desi timpul trece,
desi ceasul nostru a luat alt sens
purtam rani arzande peste carnea rece,
umbra mea,imi pare,a albit de mers.
Si te caut inca in uitate vise,
te mai simt aproape ca pe-un rug aprins,
masca ta de ceara parca aburise ;
luase foc privirea ochiului meu nins.
Te mai stiu in preajma desi timpul zboara,
desi lipsa noastra a uitat sa doara.
Emilian Marcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu