O lectie dureroasa pentru un parinte...

Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.
- Tati, pot sa te intreb ceva?
- Da, sigur! despre ce e vorba? a raspuns tatal.
- Tati, cati bani castigi la munca?
- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
- Doar vreau sa stiu...Te rog, spune-mi, cat castigi pe ora?
- Daca trebuie sa stii... castig 50$ pe ora.
- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti, te rog, 25$?
Tatal s-a înfuriat:
- Daca singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa de egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.
Micutul a mers în liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. S-a dus la usa baiatului si a deschis-o.
- Dormi? Dormi? A intrebat…
- Nu, tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine.
Uite, aici ai 25$.
- Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat.
Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte. Este doar o reamintire pentru toti cei ce lucreaza din greu in viata pentru familia lor. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre.
Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim. Daca azi murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, în cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma, o sa simta pierderea pentru tot restul vietii lor!

Povestea ta....

‎..Fiecare om are o poveste a sa.
A iubit, a suferit, a gresit, a pierdut, a fost parasit, mintit, inselat, tradat...
Poate ca esti intr-o perioada grea a vietii tale, poate ti-ai pierdut increderea si echilibrul. Poate ca ai cunoscut trauma unei despartiri, poate ca suspini dupa o dragoste neimpartasita, poate esti singur intre straini si duci dorul celor dragi... Poate ca esti impovarat de griji financiare, poate astepti un loc de munca, de care depinde existenta ta si a familiei, poate suferi pentru copiii tai...
Poate ai pe cineva bolnav, poate chiar tu ai probleme de sanatate...
Poate te simti imbatranit, nedorit, neapreciat... singur.
Poate ca oameni in care ai crezut te-au dezamagit si te-au abandonat... Poate ti s-a facut o nedreptate si esti descurajat.
Poate astepti o impacare, o veste, un semn, o iesire dintr-o situatie critica... Poate simti nevoia sa fii inteles, ascultat, acceptat, mangaiat, iubit...
Om frumos, trebuie sa crezi in tine!
Trebuie sa te aduni, sa lupti si sa incerci.
Trebuie sa te desprinzi de un trecut in care nu mai ai niciun rost si sa iti vezi de drum... Schimba-ti directia de mers si cauta un drum frumos. Sunt vise care asteapta sa se implineasca, sunt oameni care asteapta sa te intalneasca, este o viata care asteapta sa fie traita!
Poate ca numai tu stii ce indura sufletul tau, dar nu esti singur pe lume. Ca tine mai suntem foarte multi... Suntem foarte multi cei care am pierdut, care suferim, care regretam, care asteptam, care nu mai indraznim sa credem, care ne zbatem intre sentimente contrare...
Ai rabdare si aduna-ti puterile. Totul se va rezolva. Viata nu ne da mai mult decat putem suporta. Daca nu ar exista speranta, nu ni s-ar fi dat visele.
Ceea ce azi ti se pare imposibil, maine se va implini!
Tu esti o forta si vei reusi!
Meriti sa fii fericit!!!!!

Capul de la Turda...

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Radu Gyr

Adrian...

Astazi copilul meu de cinci ani mi-a dat o lectie de viata! De curand am pierdut-o pe mama mea,bunica lui Adi,iar ieri am fost la mormantul ei pentru a ne reculege! Adrian,uitandu-se la mine si vazand ca lacrimez imi spune: Tati,mamaie a murit dar tu ma ai pe mine tati...nu mai fi trist ! Un copil de 5 ani si gandurile sale....un copil deja matur....

Papusa de carpa...

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata,probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc,insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.As da valoare lucrurilor,dar nu pentru ce valoreaza,ci pentru ceea ce semnifica.As dormi mai putin dar as visa mai mult,intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii,pierdem saizeci de secunde de lumina.As merge cand ceilalti se opresc,m-as trezi cand ceilalti dorm.As asculta cand ceilalti vorbesc si m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata,m-as imbraca foarte modest,m-as intinde la soare,lasand la vedere tuturor nu numai corpul,ci si sufletul meu.Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima,as grava ura mea peste gheata si as astepta pana soarele rasare.Oamenilor le-as demonsra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea ci cu uitarea.Atatea lucruri am invatat de la voi oamenii...Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui,insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida prin felul de a-l escalada.Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul,doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.Sunt atatea lucruri care am putut sa le invat de la voi,dar nu cred ca m-ar servi,deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acestei curtii,inseamna ca in mod nefericit o sa mor.
Daca as stii ca ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind,te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fie pazitorul sufletului tau.Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa,ti-as da o imbratisare,un sarut si te-as cheme inapoi sa-ti dau mai multe.Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta,as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la asfintit.Daca as stii ca acestae ar fi ultimele minute in care te-as vedea,as spune"te iubesc"si nu mi-as asuma,in mod prostesc,gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data o alta oportunitate pentru a face lucrurile bine,dar daca cumva gresesc,si ziua de azi este tot ceea ce ne ramane,ma-ar face placere sa-ti spun ca te iubesc,ca niciodata nu te voi uita.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.
Demonstreza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Gabriel Garcia Marquez-Papusa de carpa.....

Oameni si masti

Oameni si masti…Ne ascundem in spatele mastilor.NU exista relatie sincera in totalitate.Poate in momentele de maxima intimitate si pasiune…poti fi sincer in fata celuilalt pentru ca atunci doar simti momentul,il traiesti la intesitate maxima fara sa mai fi preocupat de altceva.
Poate in momentele de maxima tristete si depresie sa fii sincer in totalitate in fata celui care te asculta.Nu spun ca mintim dar nu suntem sinceri cu ceilalti decat pe portiuni mici.In punctele care ne convin.Ne folosim de oameni.Nu in mod intentionat ci pur si simplu pentru ca asa sunt circumstantele.Intalnim oameni care in acel precis moment corespund nevoilor noastre.Ii primim in viata noastra,ii lasam sa ne ajute,sa ne sustina,sa ne fie aproape,ii lasam sa ne impinga de la spate,sa fie urechile care ne asculta,ii lasam sa ne iubeasca,sa ne faca loc in sufletul si in viata lor.Luam cu ambele maini tot ceea ce ne ofera si ii lasam sa creada ca la un moment dat vom face la fel pentru ei chiar daca nu in aceeasi masura.Si nu suntem sinceri....pentru ca stim,in adancul sufletului,ca la un moment dat le vom intoarce spatele mai mult sau mai putin,pentru ca stim ca la un moment dat vom vedea ca au nevoie de noi dar nu vom mai misca un deget pentru ca nu simtim sa facem asta.Am mintit?NU...
pur si simplu nu am fost sinceri in totalitate.Poate daca am fi spus de la inceput:"Da am nevoie de tine.Esti omul care corespunde perfect nevoilor mele.Te las sa imi dai tot ce poti tu sa imi dai ,primesc cu amandoua mainile,cu sufletul deschis totul dar,nu te astepta la reciprocitate.
Asa sunt eu.Pot sa dau inapoi o parte dar nu in totalitate si dupa un timp deloc."Ar fi un soc dar...fiind prevenit,nu ar suferi asteptand sa se intoarca ceea ce a dat.De multe ori nu suntem sinceri pentru ca celalalt ne obliga sa ne ascundem.Pentru ca stim ca de multe ori adevarul l-ar deranja,l-ar supara.Si atunci preferam sa nu fim sinceri.
Daca cineva ar vrea sa ne cunoasca cu adevarat,sa stie totul despre noi,sa aiba o imagine completa a noastra ar trebui sa ii cunoasca pe toti cei cu care am avut o relatie mai mult sau mai putin stransa la un moment dat.

Sinceritate...

Exista momente in care chiar ar trebui sa fim sinceri total.Cand nu ne mai simtim bine intr-o relatie,cand ne simtim incorsetati,trasi inapoi sau tinuti pe loc...ar trebui sa avem puterea sa fim sinceri.De ce sa transformam iubirea in indiferenta?O iubire se poate transforma in prietenie daca avem puterea sa fim sinceri.Sa dam masca jos .De ce sa transformam prietenia in amabilitate rece?Dar...sunt oameni care vad dincolo de mastile noastre.NU zic nimic...zambesc in sinea lor si ne accepta reusind de fiecare data sa vada mai mult decat suntem noi dispusi sa aratam.Sunt oameni in fata carora mastile sunt inutile.Mastile si oamenii...nu exista una fara alta...
fiecare om are masca lui...fiecare moment are masca lui.Masca devine una cu noi...iar la un moment dat devine indispensabila...la un moment dat nici noi nu mai stim care e cel adevarat.Dar...trebuie sa nu uitam sa fim sinceri cu noi insine macar din cand in cand.Macar din cand in cand sa avem puterea sa de debarasam de masca in intimitate absoluta.

Paste fericit tuturor......

Sunt zile cand trebuie sa ne reamintim sa fim mai buni,mai plini de dragoste cu inima calda si mai deschisa, cand lumina sfanta coboara in casele si in inimile noastre...
PASTE FERICIT!

Bine ai venit Primavara!

Va doresc tuturor o primavara frumoasa cu mult soare in suflet,va doresc sa fiti iubiti si sa iubiti in aceeasi masura iar bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze vietile,sa va dea multa sanatate si cat mai multa fericire si bucurie sufleteasca!

Anii 70,formatia Contemporanul din Moldova...o melodie de neuitat!

FRUMOASE SI ADEVARATE

Versuri scrise la intrarea in biserica din Sadinca,jud Sibiu....


Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte,
Unde stam cat un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.

Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.

Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?

Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut

Navka-Kostamarov.Koni priveredlivye.

SUPERB...SUPERB....SUPERB....PE MUZICA LUI VLADIMIR VYSOTSKY

Puterea unui barbat.......

Puterea unui barbat nu sta in umerii sai largi, ci in lungimea bratelor cu care te imbratiseaza.
Puterea unui barbat nu sta in puterea vocii sale, ci in cuvintele blande pe care stie sa le sopteasca.
Puterea unui barbat nu sta in multimea prietenilor, ci in cat de prieten stie sa fie cu copiii lui.
Puterea unui barbat nu sta în cât de mult este respectat la serviciu, ci în cât este de respectat acasa.
Puterea unui barbat nu sta în cât de puternic loveste, ci în cât de blând stie sa atinga.
Puterea unui barbat nu sta în parul de pe piept, ci în Inima… din pieptul sau.
Puterea unui barbat nu sta în numarul de femei care îl iubesc, ci în capacitatea de a fi loial unei singure femei.
Puterea unui barbat nu sta în greutatile pe care le poate ridica, ci în poverile pe care le poate duce.

Serghei Esenin - Nu Regret, Nu Ma Jelesc, Nu Strig

Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.

N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
s-o pornesc din nou la drum
stamba luncii n-o sa ma mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!

In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.

Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.

Recuperare dupa operatie de ruptura de ligamente.

Aceasta este faza de reacomodare la efort,miscarile sunt in principal pentru jucatorii de fotbal! Despre genunchiul operat gasiti informatii in partea de jos a blogului meu,in Dosarul medical!

Recuperare in hernia de disc!

Exercitiile fac parte din programul Williams! Daca doriti mai multe informatii despre Hernia de disc va rog sa cautati in partea de jos a blogului meu,unde veti gasii un dosar medical cu cele mai importante afectiuni ale coloanei vertebrale!

Recuperarea in cifoza!

¡¡Hala Madrid!!

Un adevarat suporter al Realului....

Alma Zohar

Frumos suna melodia asta....e in limba ebraica!

Femeile......

FEMEILE AU NEVOIE DE ATENTIE
de Tudor Chirila

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si penis.
Barbatii stiu asta, dar sunt convinsi ca penisul le poate inlocui pe primele doua.
Ei nu stiu ca penisul este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii.
Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti de invingatori, virili si lipsiti de nuante.
Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati. Nici pe el nu il pot mima.
Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este:
O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are penisul mai mare?
Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient de invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire.
"Ce are cheliosul ala cu burta, in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? Un penis mai mare?"
Nu, frate, are mai multi bani! - vine invariabil eternul raspuns. Asa e de multe ori, zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi acum.
Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta (ori poate putin intarziat in ale maturitatii) intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat (uneori si fizic), trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune.
Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza, este mereu prezent, gata oricand sa intinda un brat.. nu foarte puternic, dar mereu oportun. Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident.. pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.
Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea privest absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la penis care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns... El, tinar ..carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului. Ca doar depune toate eforturile. Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj.
Vor ajunge in curand la munte. Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete, dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.
Femeile au nevoie de protectie si tandrete. Femeile renunta cel mai usor la penis. Barbatii renunta la tandrete si protectie. Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor. Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung cei intelepti si rabdatori.
Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam .
Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.
Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac... Pe buza paharului este zahar...

Generatia in blugi....

Sunt un exponent al "generatiei in blugi " . Marele Poet mi-a luminat tineretea in vremurile acelea triste. Cenaclul Flacara a fost drogul generatiei mele .Plecam in tara unde aflam ca va fi Adrian Paunescu cu cenaclul , am fost la Valcea,Craiova , Sibiu si totdeauna la Bucuresti . Din pacate au plecat multi membri ai cenaclului dintre noi : Vali Sterian, Tatiana Stepa, Florian Pitis .... Intr-un fel Cenaclul Flacara mi-a marcat adolescenta si viata!Datorita lui am stiut cine sunt si mi-am pastrat identitatea,am simtit cum radacinile imi dau seva sa ma inalt,sa cresc frumos si drept.Cenaclul Flacara era o plutire de cantec si vers in care noi,generatia in blugi, ne regaseam.Sunt mandru ca am avut privilegiul de-ai fi contemporan,Adrian Paunescu a sadit seminte si au crescut falnici copaci.Cu siguranta ne va lipsi pentru ca l-am iubit cu totii fara sa stim! Sa-i fie tarana usoara.....

A MURIT UN MIT......

Adrian Paunescu! Este o zi trista,unul dintre cei mai mari poeti contemporani,a trecut in nefiinta! S-a dus la intalnirea cu Tatiana Stepa! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.....

Manifest pentru sanatatea Pamantului

Aproape am ajuns sa ne mandrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi sântem fiii veacului bolnav,
Noi sântem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.

Şi chiar acum, când eu acestea scriu,
Când vă vorbesc plângând la fiecare,
Pentru un om sub cer e prea târziu...
Un om măcar ireversibil moare.

Oameni politici încă sănătoşi,
Bărbaţi puternici situaţi la cârmă,
Priviţi acest pământ de canceroşi!
Uitaţi-vă voi înşivă în urmă!

De nu cumva sunteţi şi voi pândiţi
Şi de sfârşitul nu vă e departe,
De nu v-a pus în drum ca să-i stârniţi
Ogoare de cenuşă muma moarte.

Şi dacă vă convingeţi că-i real,
Că omul hăituit de moarte este,
Că zeul lumii cade de pe cal
Străpuns ca de leucemii celeste,

Dacă nevasta unuia stă sub
Puterea bolii mari ca într-o cuşcă,
Dacă e cancer într-al lumii trup
Şi-n nervii ei miros de praf de puşcă,

De ce luptaţi cu armele de foc
Şi-aţi dus mortea la perfecţiune?
De ce nu puneţi banii la un loc
Pentru aflarea leacurilor bune?

Ca nu atât un ne-nsemnat câştig
Al vreunui doctor să ne enerveze,
Ci banii daţi pe moarte şi pe frig
Să pună omenirea-n paranteze.

Nu-i număraţi ilustrului chirurg
Banii luaţi pe grave operaţii
Dacă nu ştiţi şi banii care curg
Ca să distrugă rase, neamuri, naţii!

Mătuşa mea face economii
La gaz, lumină şi ades la carne
Fără a-nţelege şi a şti
Că-n spate omenirea-i pune coarne.

Degeaba sânt chemaţi marii sărmani
Cureaua să o strângă cu credinţă,
Când voi zvârliţi fără vreo trebuinţă
Sudoarea lor şi-a sutelor de ani.

Ne mor părinţi de cancer şi ne mor
Copii şi fraţi, şi cunoscuţi şi rude
Nimic n-amână ora morţii lor,
Urechea cerului nu-i mai aude.

Am merita şi noi să mai trăim.
Daţi banii noştri pentru sănătate,
Că astăzi am ajuns să ne mândrim
Cu boala nostră, prima între toate.

Vrem viaţă pentru cei ce i-am născut.
Vrem viaţă pentru noi, aflaţi în viaţă,
Că moartea chiar în noi lucrează mut
Acum, când noi vorbim despre viaţă.

Vrem să trăim! Putem să dăm şi şperţ
Pentru măcar un an de sănătate.
Opriţi vă implorăm acest comerţ
De moarte şi de tot ce nu se poate.

Oameni politici, bunii noştri fraţi,
Noi v-am cedat şi ranguri şi proporţii.
Dar nu putem continua.
Stopaţi această competiţie a morţii...

Prietenie....

Principala bucurie a vietii este acceptarea,aprobarea,aprecierea si compania prietenilor nostrii.Multi oameni nu inteleg ca nevoia de ceilalti este la fel de profunda ca si nevoia de hrana si ca trec prin viata acceptand multi substituenti ai unei relatii sincere,calde si simple.

Josh Liebeman

Iar de-atata toamna....

Iar de-atata toamna cerul se dilata
precum ochii-ti limpezi samburelui plin
bata-n geamuri luna,un luceafar cada,
pasul tau de iarba,frunzelor suspin.

Blanda tulburare peste crestet cada
cand un soare putred curge pe pamant
de atata toamna cine-o sa mai vada
trupul tau de iarba,trupul meu de vant.

Frunzele pacloase ce-ti acopar gura
sunt melancolie si subtiri cutite
in camasa mortii plange stins natura,
frunzele,de toamna,sunt in cer zidite.

Precum ochii limpezi cerul se dilata,
moare-ncet natura visului lasata.

Emilian Marcu

Motiv de tristete

Te mai simt aproape,pleoapele ma dor,
bratele-mi te cata in aceasta lume,
purtam masti de ceara si un fals decor
sa-l avem drept spada,sa-l avem ca nume.

Te mai stiu in preajma desi timpul trece,
desi ceasul nostru a luat alt sens
purtam rani arzande peste carnea rece,
umbra mea,imi pare,a albit de mers.

Si te caut inca in uitate vise,
te mai simt aproape ca pe-un rug aprins,
masca ta de ceara parca aburise ;
luase foc privirea ochiului meu nins.

Te mai stiu in preajma desi timpul zboara,
desi lipsa noastra a uitat sa doara.

Emilian Marcu

In fiecare zi...

În fiecare zi, ne batem joc
De păsari, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă;
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgam de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare

Romulus Vulpescu - În fiecare zi

Cea mai frumoasa femeie din lume....

O lectie de viata! O lectie de iubire! Ea este cea mai frumoasa femeie din lume!

Engelbert Humperdinck-How I love you....

Kelly Family-An Angel

Si cat te-am iubit......

IGNORAM PE CEI CARE NE ADORA SI ADORAM PE CEI CARE NE IGNORA....RANIM PE CEI CARE NE IUBESC SI IUBIM PE CEI CARE NE RANESC...DAR MAI TOT TIMPUL PLINGEM DUPA CEI CARE NU NE MERITA IUBIREA...STIMA SI ....INIMA,PE CARE REUSESC SA NE-O FRINGA ...CU ATATA USURINTA..."

Despre mine......de Virgil Carianopol

N-am dorit nimic întotdeauna
N-am cerut chiar de-aveam drept să cer,
N-am râvnit decât un strop de lună
Din lumina toată de pe cer.

N-am lovit zbătându-mă, vreodată,
Să-mi fac loc spre glorie-alergând,
N-am călcat pe visuri niciodată
Ca s-ajung în slavă mai curând.

N-am împins pe nimeni la o parte,
N-am voit împiedicând să sui.
Să-mi rămână visul mai aproape,
M-am zidit la temelia lui.

Am trecut prin toate ca oricare,
Am iertat pe cei ce m-au lovit,
Am cântat, că fără cântul-soare
Până azi de mult aş fi murit.

Contraste...

Sunt bucurii care-ntristeaza,
Sunt întristari ce fericesc,
Sunt zile fara de lumina
Si nopti adânci ce stralucesc.

Sunt adevaruri ce doboara
Si sunt minciuni care ridica,
Sunt împarati, atotputernici
Ce însa tremura de frica.

Sunt vieti ce-au stralucit în viata,
Dar când s-au stins parca n-au fost,
Palate care nu pot tine
Cât o cocioaba adapost.

Sunt oameni albi pe dinafara,
Dar negri în adâncul lor
Si negri în afara, negri,
Da-n ei de-un alb stralucitor.

Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea,
Dar si amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptati care îndreapta,
Dreptati care nedreptatesc.

Sunt multe contradictii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinti ce-aduc lumina
Si fericiri nefericiri!...

Virgil Carianopol..

Niciodata uitarea....

Intre noi sunt zapezi si nisipuri.
Maine, poate pustiuri, oceane.

Niciodata uitarea.

Sub icoana ta imi incep ziua.
Aripa mea creste din umarul tau.
M-au inchinat marii, aprig si pur,

Sa fiu si sa nu fiu invins.

Intre noi sunt zapezi si nisipuri.
Maine, poate cerul cazut.
Dar bucuria de-a traversa noaptea,
Sa-ti ies inainte pe celalalt tarm,

Unde niciodata uitarea ...


Asculta mai multe audio Diverse

Alan Jackson - Remember when

ARMIK-- TANGO FLAMENCO.wmv

Bocet pentru Tatiana...

N-am uitat-o pe Tatiana!Tatiana Stepa!Cuvintele sunt sarace pentru a o descrie pe Tatiana.....mai bine o ascultam,si admiram superba poezie scrisa de Adrian Paunescu in memoria ei....a Tatianei Stepa..


Se-aliniază ştirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Şi, Doamne, cum peste
această voce
Accepţi să pună un gropar pământ?

Neverosimil se întâmplă toate
Furtunile au rupt pe străzi copaci,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc, pentru săraci.

Asfixiaţi de epoca mizeră,
Ne amăgim că vom scăpa
în cer,
Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
Şi taxe pentru ea ni se şi cer

De-a-ndoaselea e rânduit
destinul,
E greu şi pe pământ, şi sub pământ
Şi între noi ne măcinăm
continuu
Şi nimenea nu e de neînfrânt.

De-un timp încoace, farsa
ne îngână,
În permanentă stare de război,
Purtăm în palme propria ţărână
Şi ne mirăm că seamănă
cu noi

Şi, Doamne, se acutizează rana
Şi te-am ruga, ai grijă,
dacă vrei,
S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,
Punând pământ de flori
pe vocea ei.

Pe-aici, e o dezordine cumplită,
Mor tineri mulţi şi îi
petrec bătrâni,
E, poate, cea din urmă reuşită
A Mioriţei scăpătând la stâni

Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,
Furtunile au dărâmat păduri
Şi merge în pământ această voce,
De ce de ea nu vrei să te înduri?

Învaţă însăşi ploaia să
murmure
Un cântec trist, dar moartea-i spune "Taci",
Copacii rătăcesc fără
pădure,
Pădurea moare fără de
copaci.
07.08.2009

Juramant vietii...

Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.
Emil Cioran

De-as putea....

De-aş putea sǎ dau durerea pentr’un strop de fericire
Şi sǎ schimb întreaga urǎ pe-o secundǎ de iubire,
Iar din lacrimile toate, de-aş putea, torent sǎ fac,
Sǎ disparǎ în oceane cu tot rǎul fǎrǎ leac,
De-aş putea ca mǎrǎcinii prǎfuiţi de lângǎ drum
Sǎ ne’mbete ca şi crinii, noaptea, cu a lor parfum,
De-aş putea sǎ ard tristeţea, şi din flǎcǎri, bucurie,
Urletele disperǎrii, sǎ le fac o melodie,
Norii negrii, de-aş putea, i-aş ascunde dupǎ munţi
Şi pe soare l-aş ruga sǎ ne descreţeascǎ frunţi,
Stelele, le-aş da pe toate, le-aş culege de pe cer,
Fiecare sǎ şi-o poarte, îmbrǎcat cu-al ei mister
………………………………………………..
Timpul, cu a lui aripǎ, l-aş opri din zbor, cu’n vers,
Sǎ ne bucurǎm o clipǎ...cǎ e rai în univers !

Valeriu Cercel

Viata ca o corida...

Chiar dorita,sinceritatea absoluta nu e usor de atins si poate ca nici nu e posibila.Te izbesti in tine insuti de o tristete care te demoralizeaza.Ce rost are?te intreaba ea.Unele greseli tot nu mai poti sa le indrepti.Nu poti sa rasucesti clepsidra.Si apoi,chiar daca te hotarasti sa spui totul nu vei reusi sa exprimi totul.O confesiune presupune rabdare,curaj,vointa,pricepere de-a spune,dar,in ultima instanta,ea e si o chestiune de sansa.Cat izbutesc cuvintele sa exprime din ceea ce e ascuns in tacere?
De un lucru sunt totusi sigur.Ca renuntarea e si mai dificila decat perseverenta.Ca pierd mai putin vorbind.Nu mi-am explicat niciodata de ce ar trebui sa cred ca am venit pe lume vinovat,si nu-mi pot insusii principiul iertarii absolute,dar mi-am lamurit si am acceptat ceva important.Ca n-are rost sa zic despre intamplarile din viata mea;asta am vrut sa fac,asta nu,asta imi apartine,asta nu.Tot ce am facut imi apartine.Sunt responsabil de tot.Oricum,n-as mai putea deosebi intre ceea ce a ales destinul pentru mine si ceea ce am ales eu.A spune:n-am fost eu de vina,destinul a fost de vina,nu ne face mai putin vinovati,ci mai putin liberi.

Octavian Paler-Viata ca o corida

O clipa de relaxare....

O clipa de relaxare.....

Vezi mai multe video din Muzica

Pentru prieteni...

Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi...ca barca pe uscat...
Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri si totusi, atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta o a doua familie o familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
Un gand impartasit, un vis implinit, o dorinta traita, tristete alinata, speranta! Prietenia.

Raul Carstea-Zadarnicie....

Prieten bun....

Teama mea nu este decât luciditatea că într-o zi va trebui să ne despărţim şi că fiecare va trebui să îşi urmeze cursul său firesc, dar atât de inuman la care suntem supuşi, pas cu pas, în fiecare zi. Despărţirea e un nou început, dar o incertitudine că tot ceea ce va veni ne va construi ca oameni dedicaţi vechilor lor prietenii. E un fel de durere, care revine la intervale constante de timp, din dorinţa de a privi spre trecut: trecut în care găsim oameni de o valoare ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Îmi place cum ne-am construit, îmi place că ne-am găsit, şi îmi place să cred că ne vom regăsi la fel: dedicati prietenilor noştri, iubiţilor noştri prieteni, prin care uneori trăim, pe umărul carora plângem sau împreuna cu care ne bucurăm. Viaţa ne oferă lungi clipe de durere, mormane de deziluzii şi eşecuri. O vom invinge până la un punct… atunci când ea, fără milă, ne va lua încet, unul câte unul… până atunci va respect şi vă admir, vă preţuiesc şi cred că nimic nu poate fi întâmplător… căci ce poate fi mai plăcut decât să simţi mâna unui om drag atunci când eşti în suferinţă?

Vis....

E dureros însă să vezi cum nu poţi îndeplini acele dorinţe ce au legătură cu sentimentele tale – cum propriul trup şi sufletul însăşi nu găsesc soluţii pentru propriile neputinţe – cum jumătăţi de sentiment îţi aparţin, iar altele zboară neposedate în inconştienţa altora care nici măcar nu bănuiesc cărei dureri profunde îi supun pe cei din jur chiar prin existenţa lor fizică… Viaţa omului nu poate fi mai mult decât sentiment şi necesitate – iar cea din urmă e faurită de asemenea pentru a “hrăni” trăirile. Din o mie de vise începi să tai până aproape de trei sferturi, iar când ai ajuns aici, viaţa îţi mai taie încă trei pătrimi din întregul format din noile orizonturi rămase. Atunci o criză existenţială pare a pune stăpânire pe cel care poate până mai ieri spoia viaţa în culori luminoase – cel care îşi găsise oarecum echilibrul o ia de la capătul deznădejdii. Unde ţi-au dispărut visele? Ce a făcut viaţa cu ele? S-au rupt treptat şi s-au stins în cuferele ascunse ale inimii. Doar unele îşi fac prezenţa în colţul ochilor acolo unde par a apărea câteva linii curbate unite în infinitatea irisului.

Singuratate..

Am crezut intotdeauna ca o despartire doare fiindca cel iubit iese definitiv din viata ta si moare pentru sufletul tau… ca suferim o pierdere irecuperabila si, odata cu ea, piere si o parte din noi. De aceasta data am pierdut persoana iubita… insa nu si prietenul din el… nu omul care este dispus sa-mi fie alaturi la bine si la greu. Insa, oferindu-mi umarul cald pe care sa pot jeli pierderea sa, imi face durerea poate si mai grea.
Cred ca in acest amalgam de sentimente care incearca sa transforme iubitul in prieten si dragostea pasionala in amicitie abstracta, sufletul meu se rupe incet, dar sigur, in mici farame lipsite de orientare, rezultand un talmes-balmes de durere si amor.
Iata-ma deci rugandu-l sa ma lase… sa-mi fie dusman … nu prieten… sa faca loc unui alt om caruia sa ma plang sau sa il plang, sa-l pot uri si uita…
La ce bun sa-l uit de tot? Cu ce putere sa rup raul de la radacina? De parca o iubire, oricum ar fi ea, poate fi rea… Am inteles totusi ca despartirea doare sub orice forma: fie ca il pierzi de tot, ori numai ca iubit. Asa ca i-am ingaduit apropierea… savurandu-i prezenta… sorbindu-i cuvintele… alimentandu-mi visele si alinandu-ma precum un dependent de suferinta, sperand ca “astazi” va fi ultima zi in care il voi iubi.
De ce doare dragostea? Fiindca organismul uman este prevazut pentru moderatie. Tot ceea ce depaseste pragul firescului doare: frigul aspru iti tortureaza pielea… caldura excesiva duce la pierderea cunostintei… iar dragostea, provoaca o grava anemie sufleteasca…
Orice sentiment ce se ridica deasupra sferei comune provoaca o pierdere subita a oricarui reflex de aparare. Si atunci doare. Pentru ca nu stim sa ne aparam… poate nu vrem sa ne aparam… si nu ne pasa. Traim momentul, iar apoi traim de dragul momentului trecut, iar intr-un final, uitam momentul si nu mai stim bine de ce si pentru ce traim… stim doar ca am iubit… si acum doare.
Ce ne ramane? Sa chibzuim amorul cu pipeta… sa cumpatam fiece gram de afectiune … sa refuzam sa ne expunem la extreme??? Sa traim pentru a respira si a manca si cam atat… precum un parazit. Iubirea ne-a transformat din nevertebrate in fiinte superioare. Oare ne era rau sa fim amibe?
Nu mai stiu daca am fost proiectati pentru iubire… poate ca am inventat-o noi pe parcursul evolutiei, poate aveam nevoie de justificari pentru faptele noastre, iar dragostea este deseori folosita drept pretext. Poate ca n-am dreptate… sau poate ca am si traim cu totii un sentiment copiat la indigo secole de-a randul, asumandu-ne fiecare originalitatea trairilor…
Fie iubirea chiar un sentiment inventat si copiat, merita trait macar o data in viata… sau poate doar o singura data…

Noi.....

Suntem copii cu grad sporit de maturizare si maturi cu grad sporit de copilarie. Noua ne place sa traim si sa ne afundam cu patos in orice sentiment. Noi ne hranim cu fructul oprit chiar daca suntem constienti ca pentru maine nu am pastrat nimic. Gandim pentru a trai si traim pentru a gandi. Ne iubim pe ascuns si ne trimitem parumbei voiajori pe adrese gresite. Alergam dupa fericire si ne bucuram pentru fiecare strop primit, gasit sau oferit chiar daca pentru el a trebuit sa urcam munti. Suntem introvertiti cu voi si mult prea extrovertiti cu noi. Depasim bariere impuse de societate ale prieteniei, amicitiei, iubirii sau nebuniei de moment si primim critici muscandu-ne buza de jos si zambind. Credem in existenta emotiilor chiar daca le privim realist ca produs chimic al hormonilor. In vene ne urla prima dragoste, prima noapte de dragoste, acel prim sarut…Suntem visatori si totusi realisti. Suntem sculpturi in carne vie finisate brutal dar totusi cu motive romantice.Suntem un pic mai mult decat majori si asta ne da aripi si putere de a calca peste orice pentru a fi NOI.

Si noaptea poate fi lumina...

Asculta mai multe audio Muzica

Draga mea...

Căutăm lumina născută din aceeaşi stea…
Tânjim după căldura aceluiaş soare…
Vrem să potrivim petalele aceleiaşi flori…
Urmărim umbra aceluiaşi porumbel în zbor…
Zâmbim în acelaşi timp, chiar dacă pe diferite margini de pământ…
Visăm aceleaşi vise, chiar dacă în nopţi diferite…
Credem în acelaş mister Dumnezeiesc…
Iubim aceeaşi carte,pe care am citit-o şi recitit-o… şi prin care sufletele noastre au fost zidite, chiar dacă noi, nici măcar nu ne gândeam la asemănarea care există între ele…
Cu siguranţă, urmele paşilor noştri s-au suprapus într-un loc anume, pe unde tu ai trecut înaintea mea cu zile, luni sau poate ani…
Am plâns la acelaş film, chiar dacă eu, poate l-am vazut cu mult înainte de-al vedea tu… sau invers…
Am scris acelaş cuvânt, cel puţin odată…
sau am privit aceeaşi imagine de mii de ori împreună, fără să ştim…
Cu siguranţă, s-a întâmplat, cel putin odată, s-ascultăm acelaşi cântec sau acelaşi vers, derulat a nu ştiu´câta´oară…
Poate am căutat acelaşi cadou, într-o zi târzie de decembrie…
sau poate am găsit acelaşi lucru, fără să ştim unul de altul…
Poate am trăit aceleaşi experienţe…
sau am simţit aceleaşi dureri…
Unele amăgiri, cu siguranţă au fost asemănătoare… sau identice…

Povestea ta a fost scrisă peste povestea mea, de aceea se potrivesc atât de bine …fiindcă poartă semnătura aceluiaş Autor.

Avem atât de multe în comun… am trăit atât de multe momente asemănătoare şi atât de multe dureri identice, încât nu poate fi o greşeală sau o simplă coincidenţă…
Au fost atât de bine ţesute visele noastre împreună, şi iubim atât de perfect aceeaşi stea…
cu toate că nu ne cunoaştem încă.

Când te voi cunoaşte cu adevărat, faţă în faţă, îţi voi da să citeşti aceste randuri… (dacă nu cumva le-ai citit acum, aici, azi… Dacă ai citit, vei reciti.)
Le voi păstra până atunci, că să vezi că te-am iubit încă înainte de-a ne întâlni.
Recunosc… au fost momente în care credincioşia mea faţă de tine a rămas în umbră, dar m-am ridicat din nou, şi astfel de momente “umbrite”, au dat aripi şi curaj iubirii … să se înalte.
Astăzi, te aştept… adâncit în amintirea şi visarea lucrurilor pe care le facem împreună chiar dacă nu ne cunoaştem… încă !…

Te aştept!
Ce-mi doresc, e să mă aştepţi şi tu,
măcar la fel de mult cum te aştept eu…

Articol scris de Trinca Ligia

Am invatat...

Am invatat pe parcursul timpului ca sunt lucruri nerostite ce-ti macina fiinta, am invatat ca sunt oameni al caror suflet merita mai multa atentie si poate nu stiu uneori sa le ofer, am invatat ca existenta noastra si-a acoperit incet seninatatea cu un val de nepasare, am invatat ca sunt dureri mute pe care le-am ascuns in propriile ganduri de frica unor fumuri de iluzii, am invatat ca sunt ochi ce nu se uita in timpul bataliei asteptarii si voci ce rasuna pana in colt de inima, am invatat ca uneori respiram praf si nu ne pasa, am invatat cum se incrunta fruntile cu fulgere atunci cand inima se sparge in lacrimi, am invatat cum sa imi odihnesc visele fugare si cum sa imi ascult opera propriului trai prin smocuri de secvente, am mai invatat ca miracolele se nasc atunci cand ti le doresti foarte tare si ca viata se imparte in buchete de bucurii si siluete de cristal.....



by Verso

Guestpost GDB 2 ani

Marco Antonio Solis

Un cantaret mexican care-mi incanta sufletul ori de cate ori ii ascult melodiile!Ascultati cu placere Donde estara mi primavera si Si no te hubieras ido-melodii din concert!

As vrea sa te sarut..

O melodie de suflet,cantata de Debora,dupa celebra "Si no te hubieras ido" a lui Marco Antonio Solis....

Cristina Varzaru.....

4 minute cu Cristina Varzaru....o sportiva de exceptie,in amintirea si memoria tatalui sau-Varzaru Ion-fostul meu profesor de matematica!Bafta multa in continuare Cristina....

Cine moare...

CINE MOARE?

de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...

Rugaciunea Sfantului Francisc de Assisi...

"Doamne, Dumnezeule,
fă din mine unealta păcii tale,
Să aduc iubire acolo unde este ură,
Să iert unde este jignire,
Să aduc împăcare unde este ceartă.
Să spun adevărul unde domneşte eroarea,
Să aduc speranţă celor deznădăjduiţi,
Şi bucurie să aduc unde este tristeţe.
O, Doamne, ajută-mă
Nu ca să fiu mîngîiat, ci ca să pot mîngîia pe ceilalţi,
Nu ca să fiu înţeles, ci ca să-i înţeleg pe alţii,
Nu ca să fiu iubit, ci ca să iubesc.
Căci cine dă, primeşte,
Cine uită de sine însuşi se împlineşte,
Cine iartă va fi iertat,
Iar cine moare, acela va fi înviat spre viaţa veşnică."

Cateva considerente despre prietenie...

-Prietenia este obisnuinta puternica a doua persoane de a promova binele si fericirea celuilalt.- Eustace Budgell

-Un prieten adevarat este cel care aude si va intelege cele mai profunde sentimente atunci cand i le impartasiti.Va sustine atunci cand luptati;va corecteaza amabil si cu afectiune cand gresiti;si va iarta atunci cand nu reusiti.Un prieten adevarat va indeamna la progres personal si va ajuta sa va atingeti potentialul maxim.Si cel mai uluitor este ca se bucura de reusitele voastre ca si cum ar fi ale lui.-Richard Exley

-Prietenia este exprimarea sinceră şi fără rezerve a gândurilor şi simţirilor tale în faţa unei alte făpturi omeneşti, sinceritate totală şi dezinteresată în viaţa lăuntrică cea mai intimă, ca o încercare de retrăire în profunda simpatie a unei alte fiinţe omeneşti.- I. Conrad

-Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele.-George Eliot

-Un om nu poate sa-i vorbeasca fiului sau decat ca un tata; sotiei sale, decat ca sot; dusmanului sau, decat in termeni corespunzatori; in timp ce un prieten le poate vorbi dupa cum impune situatia, nu dupa cum i se potriveste persoanei. - Francis Bacon

-Un gand- Un vis... O dorinta- Tristete- Bucurie. Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia, exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie "acolo" pentru tine si la bine si la rau.

- Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi...ca barca pe uscat...

Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri. Si totusi.. Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta a doua familie, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.

Je t'aime....

Muzica tineretii.....

De ce iubim femeile?

Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte in casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra in fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste "Angie" al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura business woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inaintea de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentu ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii alte femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziunea. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-ti pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei este cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.

Mircea Cartarescu..

La multi ani de 1 si 8 Martie......

Pentru ca sunteti cele care insenineaza zilele barbatilor - desi ei se plang dar numai pentru ca asa s-au obisnuit - pentru ca sunteti cele care numai cand priviti catre copiii vostri, dati lumii mai multa frumusete, pentru ca sunteti cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema si orice nevoie a celor dragi, pentru ca, desi va mai plangeti cateodata, o luati de la capat in fiecare zi, mai puternice si mai hotarate, pentru ca sufletul vostru stie ce e iubirea, cum se daruieste si cum se primeste ea... si pentru tot ceea ce reprezentati... pentru voi timpul se opreste putin in loc la fiecare inceput de Primavara, sa va aduca un omagiu... La multi ani!

Antiprimavara-Vasile Seicaru

Ce daca vine primavara
Atâta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi
In noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.

Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si lânga mine nu esti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.

Si ninge pâna la prasele
Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce îmbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti înflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.

Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.
Adrian Paunescu

Desert....

De ce te simt ca pe-un imens deşert,
Pe care dune de nisip – mocnind - ardeau ?
De ce-a fost vina ta şi totuşi cert
Până şi petecul de cer sub care stau ?

Cum ai putut s-apari şi să exişti
Într-o secundă ce-am ascuns-o-n veac ?
Şi cum puteai pământul ca să-l mişti
Cu-n singur gând ? Nu vreau să ştiu şi tac .

Chiar am ştiut c-aveai de gând să pleci
Cu mult timp înainte de-a veni.
Şterg de pe corpul meu urmele-ţi reci
Şi scad din viaţa mea , încă o zi ...

Până şi vântul a trecut grăbit
Peste ce-ai fost şi peste ce eram...
De ce îmi eşti deşertul nesfârşit ?
De ce nu sunt nisip , ca să te am ?

Mariana Eftimie Kabbout

Tie...

Ce ochi frumoşi avea
tăcerea dintre noi !
Ne adulmecam
ca pe o pradă
în liniştea nopţii...
Ne dureau gândurile de
dor...
Ne dureau degetele
care pipăiau noaptea
ca o catifea albastră...
Ne durea muzica divină
ce curgea din cer...
Ne durea fiecare şoaptă
nespusă încă...
Pielea avea parfum
de piersică
dată în pârg.
Ce ochi frumoşi avea tăcerea
din noi,
cei care abia atunci învaţam
alfabetul iubirii !
Ce ochi frumoşi !
Ne strigam
fără cuvinte...
Ne pipăiam
fără gesturi...
Ce ochi frumoşi
avea iubirea
ca o mare doamnă
trecând pragul dintre noapte
şi zi...

Ce ochi frumoşi
aveai...
Tu !

..........Lelia Mossora

Sunt o picătură…

Sunt o picătură…


de ploaie
strivita între pleoapele tale
grele de visuri .

Sunt un gând
rătăcit în părul tău ,
roua dimineţii târzii
incendiate de soare ,
sunt secunda - boaba de nisip
cazută în clepsidra
fără de sfârşit.

Lelia Mossora.....

Era-Flowers of the sea

Romania pitoreasca....

Pentru ca am fost certat ca blogul meu e prea trist,si pentru ca intr-adevar viata ne ofera, cu siguranta, si tristeti dar si bucuri, haideti sa ne uitam putin la Romania noastra pitoreasca....e tara in care traim....si cum spunea cineva,Romania e frumoasa....pacat ca-i locuita! Vizionare placuta!

Voi rezista.....

Cand imi pierd toate sperantele,
Cand dorm cu singuratatea,
Cand mi se inchid toate iesirile,
Si noaptea nu ma lasa-n pace
Cand simt teama de tacere,
Cand e dificil sa ma mentin in picioare,
Cand amintirile devin rebele,
Si ma pun la perete....

Voi rezista ridicat in picioare,tuturor...
Voi redevenii de fier,pentru a-mi intarii trupul
Chiar daca vanturile vietii vor sufla cu putere..
Sunt ca si paiul care se indoaie..
Dar ramane intotdeauna in picioare,
Voi rezista..
Pentru a continua sa traiesc..
Voi suporta loviturile,si niciodata nu voi ingenunchea,
Chiar daca visele mi se rup in bucati.

Voi rezista...voi rezista...voi rezista...

Multumesc pentru traducere lui Patryck si Cristina...

Ultima scrisoare....

...Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucaţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.

Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.

Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, înţelegând că, pentru fiecare minut în care inchidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş continua să merg când ceilalţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi aş şti să savurez o îngheţată cu ciocolată!

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest şi m-aş întinde la soare, lăsându-mi la vedere nu numai corpul, ci şi sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu, dacă aş avea inimă, aş grava ura mea peste ghiaţă şi aş aştepta până soarele răsare. Aş picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, şi un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aş oferi-o lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul incarnat al petalelor...

Doamne, Dumnezeule, daca aş avea o bucăţică de viaţă...

N-aş lăsa să treacă nicio zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat, spunându-le că ei sunt prietenii mei preferaţi şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.

Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc!

Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea.

Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii... Am învăţat că toată lumea vrea să traiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învăţat că atunci când un nou-născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice.

Sunt atâtea lucruri pe care aş putea să le învăţ de la voi, dar nu cred că mi-ar mai servi, deoarece atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că, din nefericire, voi fi murit.

Spune intotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Daca aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta odată şi încă odată, până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu aş presupune, în mod stupid, că tu deja ştii.

Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă de fiecare dată o nouă şansă pentru a face lucrurile mai bine, dar dacă cumva greşesc, şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face placere să-ţi spun cât te iubesc şi că niciodată nu te voi uita.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va mai fi niciodată, in mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai facut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi când ai fost prea ocupat ca să le îndeplineşti o dorinţă. Să-i păstrezi pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine; spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi poartă-te frumos cu ei, fă-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog", şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea necesare pentru a le exprima. Demonstrează-le prietenilor tăi cât de importanţi sunt pentru tine."

Gabriel Garcia Marquez-Ultima scrisoare..........................

NICIODATA........

1. Un cantec nu-i nimic in lumea asta
Mai bine sa-l zdrobresti si-apoi sa taci
Cand el nici cu iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor saraci
Destul cu-atatea gasti aristocrate
Ce cauta si-n cantece castig
Un cantec nu-i nimic daca nu face
Mai cald in casele-n care e frig

R: Niciodata, niciodata
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi

2. Dezmostenitii-si cauta o cale
Nenorocitii trec cu pasii grei
Nu ne putem inchide-n cabinete
Facand usor abstractie de ei
Mizeria exista pana-n oase
Popoare mor si indivizi decad
Nu-i cantec pe pamant sa nu miroasa
A foc, a nadusala si a iad

3. Si daca toate cantecele noastre
Nimic nu sunt si chiar nimic nu pot
Noi pentru cei saraci si fara sanse
Suntem mereu datori sa facem tot
Macar atat din toate sa ramana
Din tot ce-am patimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cantec
De partea celor care n-au nimic

Auguste Rodin-Eternul idol (1889)

Daca...........

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

Rudyard Kipling-
Traducere de Dan Duţescu

Ploaie in luna lui Marte...

Ploaie in luna lui Marte...Nicu Alifantis,versuri Nichita Stanescu!

Ou es tu.....que fait tu?

Culege-ma din picaturi de stele...

Dupa un anumit timp....

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi si nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...
Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea multa, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari pot.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul...

Jorge Luis Borges