Adrian Paunescu! Este o zi trista,unul dintre cei mai mari poeti contemporani,a trecut in nefiinta! S-a dus la intalnirea cu Tatiana Stepa! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.....
Manifest pentru sanatatea Pamantului
Aproape am ajuns sa ne mandrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.
Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.
Noi sântem fiii veacului bolnav,
Noi sântem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.
Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.
Şi chiar acum, când eu acestea scriu,
Când vă vorbesc plângând la fiecare,
Pentru un om sub cer e prea târziu...
Un om măcar ireversibil moare.
Oameni politici încă sănătoşi,
Bărbaţi puternici situaţi la cârmă,
Priviţi acest pământ de canceroşi!
Uitaţi-vă voi înşivă în urmă!
De nu cumva sunteţi şi voi pândiţi
Şi de sfârşitul nu vă e departe,
De nu v-a pus în drum ca să-i stârniţi
Ogoare de cenuşă muma moarte.
Şi dacă vă convingeţi că-i real,
Că omul hăituit de moarte este,
Că zeul lumii cade de pe cal
Străpuns ca de leucemii celeste,
Dacă nevasta unuia stă sub
Puterea bolii mari ca într-o cuşcă,
Dacă e cancer într-al lumii trup
Şi-n nervii ei miros de praf de puşcă,
De ce luptaţi cu armele de foc
Şi-aţi dus mortea la perfecţiune?
De ce nu puneţi banii la un loc
Pentru aflarea leacurilor bune?
Ca nu atât un ne-nsemnat câştig
Al vreunui doctor să ne enerveze,
Ci banii daţi pe moarte şi pe frig
Să pună omenirea-n paranteze.
Nu-i număraţi ilustrului chirurg
Banii luaţi pe grave operaţii
Dacă nu ştiţi şi banii care curg
Ca să distrugă rase, neamuri, naţii!
Mătuşa mea face economii
La gaz, lumină şi ades la carne
Fără a-nţelege şi a şti
Că-n spate omenirea-i pune coarne.
Degeaba sânt chemaţi marii sărmani
Cureaua să o strângă cu credinţă,
Când voi zvârliţi fără vreo trebuinţă
Sudoarea lor şi-a sutelor de ani.
Ne mor părinţi de cancer şi ne mor
Copii şi fraţi, şi cunoscuţi şi rude
Nimic n-amână ora morţii lor,
Urechea cerului nu-i mai aude.
Am merita şi noi să mai trăim.
Daţi banii noştri pentru sănătate,
Că astăzi am ajuns să ne mândrim
Cu boala nostră, prima între toate.
Vrem viaţă pentru cei ce i-am născut.
Vrem viaţă pentru noi, aflaţi în viaţă,
Că moartea chiar în noi lucrează mut
Acum, când noi vorbim despre viaţă.
Vrem să trăim! Putem să dăm şi şperţ
Pentru măcar un an de sănătate.
Opriţi vă implorăm acest comerţ
De moarte şi de tot ce nu se poate.
Oameni politici, bunii noştri fraţi,
Noi v-am cedat şi ranguri şi proporţii.
Dar nu putem continua.
Stopaţi această competiţie a morţii...
Mi-e dor de o lume mai buna....
Sunt un om simplu,normal...cred, din toate punctele de vedere,si vreau sa va arat o particica din sufletul meu,cuvintele si melodiile care-mi bucura zilele si imi alinta uneori zbuciumul sufletesc! Nu am sa va vorbesc despre fericirea mea;daca exista dureri care nu se tradeaza niciodata si care invaluiesc sufletul ca un lintoliu,exista de asemenea bucurii care raman ingropate in inima omului fiindca nici un glas pamantesc n-ar fi in stare sa le exprime! Sunt sigur ca am o sumedenie de cusururi;dar ca toata lumea -nu le vad! Nu stiu daca am calitati sau virtuti.....daca fac bine il fac fiindca asa mi se pare ca-i drept. Daca fac rau il fac fiindca nu-mi dau seama! Multumesc cerului si pentru bucuriile dar si pentru durerile pe care mi le-a dat...m-au intarit......durerea este creuzetul de unde dragostea iese mai pura,mai puternica...E o fericire sa fi iubit.E una si mai mare sa iubesti.Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului,mai tare decat soarta;mai tare decat moartea......a trai e o fericire!
..........................................................................................................
O mare parte a vietii nu facem nimic si destul de mult din rest facem ceea ce nu ar trebui sa facem!Traim uneori fara nici o tinta in viata,trecem prin lume ca niste fire de paie pe fata unui rau;nu mergem noi,ci ne duce curentul...Viata noastra actuala este vesela si trista,ea intalneste doua sentimente contradictorii-regretul zilei de ieri si speranta zilei de maine!Numai cine stie cu adevarat sa-si pretuiasca viata,va stii cum s-o traiasca! Daca uneori ne surprindem pleoapele scaldate in lacrimi este pentru ca in marile fericiri trebuie sa existe lacrimi...in marile nenorociri nu sunt...Prea mult a plouat cu incertitudini in viata mea si speranta unor zile mai senine ma imbatraneste cu fiece zi! Mi-e dor de liniste..mi-e dor de uitare..mi-e dor de IUBIRE! Viata este o intamplare? Viata este o cautare.... A gasi ce cautai este o intamplare fericita? A gasi ce cautai nu este o intamplare fericita ci una trista! Omul cand gaseste ceva se plictiseste prea repede de acel ceva si nu mai este om! Eu sunt un cantec ce nu mai crede in cuvinte dar totusi le asculta incercand sa-si continue viata paradisiaca a viselor! Ma tradeaza zilele ce fug spre vesnicie,iar eu ma gandesc ca uneori doua suflete se intalnesc cum s-ar intalni doua flori in adierea vantului...se ating putin si se despart!Cine stie daca se vor mai intalnii la o noua adiere de vant sau poate niciodata....
Ma durea iubirea pe care o condamnasem la singuratate
Mi-a fost teama ca nu cumva,scutul de cactusi
in care-mi inchisesem sufletul sa infloreasca....
Dar spinii.....n-au mai putut sa indure
povara de dragoste cu care i-a condamnat celalalt suflet
si,blestematii-au inflorit!
Acum nu ma mai doare iubirea pe care am condamnat-o la singuratate
Acum o urasc din toata puterea fostilor mei spini si o condamn la nemurire........
..........................................................................................................
O mare parte a vietii nu facem nimic si destul de mult din rest facem ceea ce nu ar trebui sa facem!Traim uneori fara nici o tinta in viata,trecem prin lume ca niste fire de paie pe fata unui rau;nu mergem noi,ci ne duce curentul...Viata noastra actuala este vesela si trista,ea intalneste doua sentimente contradictorii-regretul zilei de ieri si speranta zilei de maine!Numai cine stie cu adevarat sa-si pretuiasca viata,va stii cum s-o traiasca! Daca uneori ne surprindem pleoapele scaldate in lacrimi este pentru ca in marile fericiri trebuie sa existe lacrimi...in marile nenorociri nu sunt...Prea mult a plouat cu incertitudini in viata mea si speranta unor zile mai senine ma imbatraneste cu fiece zi! Mi-e dor de liniste..mi-e dor de uitare..mi-e dor de IUBIRE! Viata este o intamplare? Viata este o cautare.... A gasi ce cautai este o intamplare fericita? A gasi ce cautai nu este o intamplare fericita ci una trista! Omul cand gaseste ceva se plictiseste prea repede de acel ceva si nu mai este om! Eu sunt un cantec ce nu mai crede in cuvinte dar totusi le asculta incercand sa-si continue viata paradisiaca a viselor! Ma tradeaza zilele ce fug spre vesnicie,iar eu ma gandesc ca uneori doua suflete se intalnesc cum s-ar intalni doua flori in adierea vantului...se ating putin si se despart!Cine stie daca se vor mai intalnii la o noua adiere de vant sau poate niciodata....
Ma durea iubirea pe care o condamnasem la singuratate
Mi-a fost teama ca nu cumva,scutul de cactusi
in care-mi inchisesem sufletul sa infloreasca....
Dar spinii.....n-au mai putut sa indure
povara de dragoste cu care i-a condamnat celalalt suflet
si,blestematii-au inflorit!
Acum nu ma mai doare iubirea pe care am condamnat-o la singuratate
Acum o urasc din toata puterea fostilor mei spini si o condamn la nemurire........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu