
Ma intorc indarat in fata vietii mele si ma ingrozesc!Ce-am facut?Nimic!Sunt omul care vesnic a fugit de ceva sau de cineva in alta parte si de acolo iar si iar!Pentru ce am trait?Ce-am adus eu vietii?Nimic!Fug.Asta-i viata mea!De nimic si dupa nimic dar fug!Ma tarasc pe fata pamantului fara sa incoltesc nicaieri!Sunt abur,neant...sunt abstract!Trec prin lumea concreta ca manat de un blestem,fara consistenta,fara popas..
Am avut nevoie de iubire,aveam nevoie de fericire,am cersit iubirea,fericirea si toate de care aveam nevoie dar nu mi s-au dat.Atunci m-am resemnat si am ramas o simpla fiinta enigmatica si dificila in jocul atat de stupid al vietii.Zilele trec si noi nu stim de ce traim.Traim intr-o lume urata!De ce exista atata ura,minciuna,egoism,lasitate!De ce atatea boli,de ce atata suferinta?Abia acum incep sa-mi dau seama de riscurile unei vieti haotice in lumea care piere.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu